Inainte de plecarea intr-un nou univers…

Liceul a fost o perioada superba. Aveam un orar rigid, profe mai bune, altele mai morocanoase, un catalog de care ne temeam uneori chiar si la propriu (cand vine vorba despre profu’ de istorie), dar eram in fiecare dimineata la aceeasi ora, in acelasi loc, impreuna. La inceput am fost 30 dar am ramas 15 in clasa a 12-a. Multi au fost, putini au ramas, dar a fost bine si cu unii si cu altii. Astfel, 4 ani de zile ne-am ciondanit, ne-am impacat, ne-am iubit, ne-am parat, am copiat impreuna si am chiulit impreuna; am mancat la Cin-Cin si ne-am plimbat pe plaja. Astazi, la 1 an dupa absolvire, mai vorbesc cu vreo 5 persoane aproape zilnic. Mult a fost, putin a ramas – timpul petrecut impreuna.

Acum sunt la facultate, si totul este diferit. Nu venim zilnic la aceiasi ora si nu suntem obligati sa ne suportam unii pe ceilalti. Putem reprograma un curs, putem sau nu sa facem lista de prezenta (adica nu mai exista un catalog cu care sa-ti dea profu’ in cap). Spiritul de echipa si colegialitate este aproape nul. Bisericutele care s-au format sunt singurele fericite, dar ii deranjeaza pe ceilalti. Halal democratie, nu? ) Dar in fine… chiar si asa suntem fericiti.. cel putin unii .