Viata e ca o scara, fiecare pas este mai greu decat anteriorul daca nu iei o pauza. Si daca te opresti, pierzi din antrenament, din avant si din forta. Daca o urci repede, cand ajungi la capatul treptelor, desi esti printre putinii norocosi care au izbutit prin jungla, lucrurile de jos iti par mici, si in acelasi timp, desi esti un invingator, simti ca nu ai apucat sa traiesti totul si ca ai urcat prea repede.
Daca o iei usor, ca un om imbatranit, treptele iti par groaznice… E greu de urcat, unii coboara, sau raman la un etaj de unde li se pare ca vad lumea mai bine. Altora le place sa isi savoreze fiecare pas…
Uneori nu stii ce sa faci si te opresti, te uiti in jurul tau si asta te motiveaza. Nu stiu daca vreau sa urc sau sa ma opresc sa beau un pahar de apa, sau sa ma opresc cateva minute la etaju la care sunt.
Daca m-as intoarce acum in tara, as stagna. Daca continui aici, simt cum trece timpul pe langa mine si nu am timp sa ma bucur de nimic.
Unde as vrea sa urc? Sa ajung putin la Parlamentul european, apoi sa ma opresc la etajul “Agentie de publicitate in Franta” si apoi sa cobor putin la vecinii de la “Agentie de publicitate in Constanta” ca sa cumpar un apartament, si de acolo sa urc cat de sus pot! Mai departe caut niste fericire (cate un pahar de apa pentru fiecare etaj) si cam atat…
