Daca o iei usor, ca un om imbatranit, treptele iti par groaznice… E greu de urcat, unii coboara, sau raman la un etaj de unde li se pare ca vad lumea mai bine. Altora le place sa isi savoreze fiecare pas…

Uneori nu stii ce sa faci si te opresti, te uiti in jurul tau si asta te motiveaza. Nu stiu daca vreau sa urc sau sa ma opresc sa beau un pahar de apa, sau sa ma opresc cateva minute la etaju la care sunt.

Daca m-as intoarce acum in tara, as stagna. Daca continui aici, simt cum trece timpul pe langa mine si nu am timp sa ma bucur de nimic.

Unde as vrea sa urc? Sa ajung putin la Parlamentul european, apoi sa ma opresc la etajul “Agentie de publicitate in Franta” si apoi sa cobor putin la vecinii de la “Agentie de publicitate in Constanta” ca sa cumpar un apartament, si de acolo sa urc cat de sus pot! Mai departe caut niste fericire (cate un pahar de apa pentru fiecare etaj) si cam atat…

Și iată și câteceva despre viața de student în Franța…

Ce inseamna un semestru in Franta

Persoane care te studiaza, o limba straina, o avalansa de proiecte… Pe de alta parte, sa studiezi intr-o alta tara inseamna independenta, prieteni, experienta, solidaritate.

Reteta unei zile obisnuite la studii in Franta

Te trezesti la ora 6, iar la 7:30 este timpul sa mergi la cursuri. Drumul dureaza jumatate de ora. Pana la universitate trebuie sa schimbam doua tramvaie. La statia unde schimbam, in fiecare dimineata se distribuie 3 ziare gratuite: 20 Minutes, Metro si DirectStrasbourg. Daca suntem in intarziere, obisnuim sa facem slalom distribuitori. Oricum se gaseste intotdeauna un ziar pe un scaun in tramvai.

La 8:15 incepe primul curs. Dureaza o ora si 45 de minute, fara pauza. In prima pauza colegii se aduna la Agora pentru a bea impreuna o ciocolata calda, cafea si a servi un “pain au chocolat” sau un croissant.
Cu greu ne indreptam spre cel de-al doilea curs, care se termina la ora 12. Este momentul care ii face fericiti pe toti pentru ca ii asteapta o pauza de o si jumatate in care merg impreuna la R.U. (Restaurantul Universitar). Se intampla uneori sa ramanem blócate de salbaticia unora, care sunt in stare sa dea profesorul afara din clasa ca sa poata merge la masa. Cei care nu mai au rabdare escaladeaza bancile pentru a iesi din sala.

Dupa 30 de minute in care mananca, se reunesc iar la Agora sau la biblioteca, ori pur si simplu petrec cateva minute in curte, la o tigara sau un suc. La 13:30 se intra iar la curs. Luam pauza la 15:15, ca apoi sa intram la ultimul curs de la 15:30 la 17:15. Cursurile iau sfarsit uneori si la 19:30.

O data ajunse acasa, pregatim ceva de mancare, daca avem timp vorbim putin cu parintii sau cu prietenii pe internet, mergem putin la sala de sport de la etajul patru sau ne dedicam timpul proiectelor care le avem de facut. Daca avem teme pentru a doua zi, ajungem sa dormim la ora 2. Iar atunci cand avem examene, ne multumim cu 2-3 ore de somn pe noapte. Indiferent ce faci, a doua zi trebuie sa te trezesti la 6 pentru a o lua de la capat…

Sambata e ziua in care facem curatenie generala, cumparaturi si restul de proiecte. Daca saptamana nu a fost prea incarcata si nu avem prea multe de facut, duminica ne plimbam, mergem la muzee sau iesim in oras cu ceilalti studenti romani camin sau din facúltate.

Romani in Franta

In prima luna cand am ajuns in Franta, toti colegii voiau sa ne cunoasca. Unii, vazand ca stim spaniola si engleza si ca ne descurcam mai greu in franceza, incepeau sa ne vorbeasca intr-una dintre ele. Altii isi ofereau cursurile si ajutorul prin intermediul Facebook-ului. Ne priveau, analizau, ne bagau in listele lor de Facebook si ne abordau mereu.

Camille, una dintre fetele care incercau sa ne ajute, voia de fapt sa invete limba engleza mai bine, si in loc sa ne vorbeasca in franceza, ca sa practicam, incerca sa practice ea engleza. Doar ca preferam sa ni se vorbeasca in franceza si sa intelegem mai greu, decat sa incercam sa intelegem engleza francezilor.

Dupa un timp, desi au continuat sa se prefaca pentru a da impresia ca sunt alaturi de noi, ne-am dat seama ca de fapt sunt falsi si nu fac decat sa ne critice. La un moment dat, unul dintre colegi ne-a intrebat cum poate sa vina un roman aici, ca el stia ca romanii sunt saraci. Apoi de ce ne cumparam servetele nazale din Germania, pentru ca stim ca acolo sunt mai ieftine ? Sau « Ce faceti voi cu machiajele, ca nu va machiati aproape deloc. Cumva duceti o viata dubla ? »

Au ramas totusi aproape 8 persoane, majoritatea studenti straini sau care au avut o astfel de experienta in alta tara, care au incercat si incearca inca sa ne ajute si care ne iau intotdeauna in grupa cu ei la proiecte.

Solidaritate dincolo de hotare

Viata la camin, intr-o tara straina inseamna solidaritate. Inseamna ca am aflat o oferta si trimitem mesaj tuturor romanilor ca sa isi cumpere. Inseamna ca mi se termina usturoiul si urc la etajul patru la Larisa si la George si ma imprumut. Inseamna ca ne strangem sambata seara, fiecare aduce ce are si ajungem sa facem clatite cu ciuperci si emantaler.

Inseamna ca astazi am facut mazare si ii chem pe toti din camin sa mancam impreuna. Victor aduce carnati de acasa, Monica niste castraveti murati si Raluca suc.

Inseamna sa ne intalnim cu totii seara in statie si sa plecam spre casa si sa radem de francezi impreuna in limba romana. Inseamna schimb de experienta, invatam cuvinte “noi” in limba romana, regionalisme.
Inseamna uneori sa ne mai certam in supermarket, pentru ca in Moldova sarmalele se fac altfel.

Inseamna sa urci cu laptopul la 4 cand nu iti merge internetul (Larisa si George fac informatica) si sa mergi la 238 cand ai examen la Drept (Raluca e la Drept International), sa ciocani la usa lui Victor cand ai de realizat o ancheta si sa o trezesti pe Monica din somn sa iti dea o pastila de cap.

Si atunci cand masa dureaza pana tarziu, si Danei ii este frica sa se intoarca la caminul ei, dormim cate doua in pat si sa ramana la noi. Duminica pe 6, mergem cu totii la muzee pentru ca in prima duminica din luna este intrare libera.

Bonjour Julia et Catalina,

Vous avez été autorisées à vous inscrire à l’IUT Robert Schuman de Strasbourg en Communication des Organisations du Département Information Communication.
Sachez que la rentrée des étudiants erasmus aura lieu le 1/9/10 (je vous enverrai un programme détaillé d’ici quelques jours) – il est prévu des cours de français durant 3 jours – ainsi que l’inscription administrative à l’UT

Vous serez logée en chambre double en cité universitaire de la Gallia : http://crous-strasbourg.fr/logement/liste-des-cites-et-residences.html
(c’est une grande chambre avec lavabo et frigo et la résidence se situe  proche du centre de Strasbourg)

Bien cordialement, –

IUT Robert Schuman

Cea mai urata scuza este “Nu am chef…” la care se adauga o privire de catelus ranit. NEVER DO THAT! Experimentati si faceti tot aveti sansa! Fa-ti o ambitie in a numara de cate ori poti spune DA! inainte sa o patesti!

Acum sunt la facultate, si totul este diferit. Nu venim zilnic la aceiasi ora si nu suntem obligati sa ne suportam unii pe ceilalti. Putem reprograma un curs, putem sau nu sa facem lista de prezenta (adica nu mai exista un catalog cu care sa-ti dea profu’ in cap). Spiritul de echipa si colegialitate este aproape nul. Bisericutele care s-au format sunt singurele fericite, dar ii deranjeaza pe ceilalti. Halal democratie, nu? ) Dar in fine… chiar si asa suntem fericiti.. cel putin unii .

Am intrat la facultate si prin ianuarie, anul acesta, mi s-a desteptat din nou acest vis si am inceput sa caut. Astfel am aflat de bursa Erasmus. Mi-am depus, impreuna cu colega mea, Catalina, dosarul de canditatura. Singurele tari unde puteam pleca pe Jurnalism erau Turcia si Franta, din fericire! Evident, am ales Franta, mai exact Strasbourg. Se apropie cu pasi repezi sesiunea, iar eu abia astept sa se termine! Vreau sa se termine si vara cat mai repede, pentru ca vreau sa vad oceanul, Le miroir d’eau din Bordeaux si evident sa ma catar pe Eiffel!

Apoi, vreau sa ma plimb pe strazile Strasbourgului si sa mananc croissante francez la micul dejun (sau gauffre – dar nu din cele care au aparut ca ciupercile pe la noi prin malluri).

Si nu in ultimul rand, as vrea sa mai raman si semestrul 2 acolo. Iar apoi, daca este posibil, sa raman definitiv… Visez frumos, dar bine si de lunga durata )… Sigur, poate ca imi va fi dor de frumoasa noastra tara, cu bunele si relele ei, si de familie, dar ma gandesc ca intr-un fel fac asta pentru ei. Pentru ca vreau sa fiu o revolutionara a mass-mediei din Romania:)). Vreau sa termin studiile acolo si sa vin sa le arat romanilor cum se face presa de fapt (unii stiu foarte bine, mult mai bine decat voi invata eu acolo; eu ma intorc pentru ceilalti)…

Scriu toate astea pentru ca vreau sa vedeti peste cateva luni ca voi pleca in Franta si peste cativa ani cum ma voi intoarce. Scriu pentru ca vreau sa va arat ca daca iti doresti ceva cu adevarat, se intampla si nu conteaza ce greutati vei intampina pentru ca acestea te vor face mai fericit si mai puternic!

Si mai scriu pentru ca vreau sa vedeti cum functioneaza legea atractiei si sa le dovedesc celor care nu cred in ea, ca exista si ca guverneaza universul!

Apropos, stiti ca voi fi prima presedinta a Romaniei?

Paştele, sărbătoare înrădăcinată în Dobrogea

Gazdă primitoare, Muzeul de Artă Populară, aşteaptă în această perioadă toate persoanele care doresc să încondeieze ouă. Cei mai interesaţi de acest meşteşug, copiii, au venit înarmaţi cu carioci în număr mare la muzeu, unde s-au apucat din timp să pregătească un ou frumos pentru părinţii lor. Pentru cei mari, gazda a pregătit o serie de chişiţe cu care pot încondeia conform tradiţiei.

Obiceiul vopsirii ouălelor sau încondeierea lor, reprezintă un obicei străvechi în tradiţia românească. Oul roşu este purtător profund de semnificaţie, şi de aceea, oamenii s-au străduit să îl incondeieze cu ceară şi să îl decoreze cât mai frumos. Aceste opere de artă se realizează cu ajutorul chişiţei, şi are ca motive specifice crucea, modele din natură sau modele de ţesături populare.

Alina Alboaiei, ghid la Muzeul de Artă Populară, ne prezintă o serie de astfel de ouă încondeiate şi ne spune explică: „Oamenii aveau credinţa că ouăle încondeiate sau vopsite în joia mare nu se strică. De aceea veţi găsi printre cele expuse, unele care, în afară de faptul că miros foarte urât, au înăuntru conţinutul, care în timp s-a uscat şi s-a strâns. De obicei, nu putea oricine să încondeieze ouă. În sat exista o persoană care primea comenzi de câte două ouă de familie. Unul se dădea preotului şi celălalt îl dădea fata tânără viitorului soţ.”

În popor, în special de către copii, Paştele înseamnă iepuraş, ouă roşii pantofiori şi straie noi. La Muzeul de Arta Populară, sărbătoarea pascală are un alt sens. Avem aici expusă o altă latură, arhaică, aceea care ne transpune în satul popular românesc cu tradiţiile specifice, astăzi uitate de mulţi.

Spaţiul unde se desfăşoară această sărbătoare, casa populară, are două camere: una de zi şi camera curată sau odaia frumoasă. Aici se găseşte colţul cu patul, acoperit cu multe cearceafuri, pereţii decoraţi cu scoarţe, colţul cu masa – împodobită cu ştergare şi ouă încondeiate sau vopsite şi colţul cu icoana – la Muzeul de Artă Populară din Constanţa se găseşte o icoană din 1835, în care este reprezentat Sfântul Dumitru şi Sfântul Gheorghe. În colţul cu icoana se mai găsesc şi ştergare, aghiazmar, candelă şi alte obiecte de cult.

Tot în odaia frumoasă, găsim şi lada de zestre – pictată – plină cu ţesături, perne, cearceafuri. Cu cât era această ladă mai plină, cu atât era tânăra considerată mai harnică. Această cameră era folosită numai de sărbători.

Paştele, învierea Domnului nostru Iisus Hristos, înseamnă trecerea de la moarte la viaţă, de la păcat la neprihănire, de la blestem la binecuvântare. Paştele este sărbătoarea care curăţă sufletele sprijinit de acest anotimp schimbării, când toţi reînviem şi devenim mai buni. Poate gândul la El, sau frica de ceea ce o să vină, frica de moarte, mult mai intensificată în această perioadă sunt factorii care determină aceasta pioşenie subită care apare în jurul sărbătorilor sau, mai rar, credinţa permanentă şi necondiţionată.

Cu ouăle în coş sau pe masă, cu sufletul curat şi tradiţia în casă, credinţa ne adună pe toţi de Paşte să primim lumina sfântă şi să-l pomenim pe Domnul Iisus. Sărbători fericite!